… de ce câştig aşa bine.

De aici.

De fapt e vorba de oamenii încrezători în forţele proprii dar cele 2 aspecte sunt legate.

Filed under: Diverse, Am Aflat Azi, amuzant, cool

… că băieţii de la RMGC mint poporul cu televizorul.

Am tot văzut recent reclama cu Roşia Montană, la ore de maximă audienţă. E filmată pe stradă, oamenii sunt întrebaţi ce ar trebui să se facă în România cu 4 miliarde de dolari.

Am zis: ok, 4 miliarde, nu e puţin. Azi am intrat la ei pe site.

Iată ce scrie pe prima pagină:

Proiectul va aduce 4 miliarde de dolari în economia României:
– 1,8 miliarde USD – beneficii directe ale statului român, în dividende pentru Guvernul României, impozite pe salarii, redevenţe şi alte taxe;
– 2,2 miliarde USD – bani cheltuiţi în România pentru: resurse umane, energie electrică, transport, construcţii, reactivi pentru procesare, piese de schimb.

Din reclamă se subînţelege că guvernul va dispune DIRECT de 4 miliarde. Nu de 1.8 miliarde.

Cele 2.2 miliarde cheltuiţi de companie NU pot fi dirijaţi de statul român spre „grădiniţe, infrastructură, etc”. Cele 2.2 miliarde pot fi o exagerare în contabilitate, mutaţi dintr-o firmă în alta, plătite gras firme de consultanţă, etc.

Mi-e lene să caut câte miligrame de cianură sunt într-o ceaşcă de cafea dar ei susţin că în iaz va fi o cantitate procentual mai mică.

Am o alergie la manipulatori, mai ales când e vorba de sume mari de bani.

UPDATE: mai scrie şi că vor crea MII de locuri de muncă. Adică MINIM 2000.

Dar de fapt detaliază: 1200 în faza de construcţie care vor rămâne doar 600 în faza operaţională. Ruşinică.

Filed under: Economie, Am Aflat Azi, deziluzii, rmgc, roşia montană

… unde pot găsi constant inspiraţie pentru design.

Nu sunt designer. Nu vreau să fac design. Din nefericire, uneori sunt obligat să accept şi câteva cerinţe de design „small design issues”, dacă sunt ataşate unui proiect baban de programare.

Tot verificând codul html pentru a fi compatibil cu cât mai multe browsere populare am observat un mic detaliu pe www.browsershots.org

În meniul din dreapta au o secţiune numită Showcase:

Acolo apar, selecţionate cred, siteurile care au fost testate pe browsershots.

Nu se termină aici minunea. Un click mă duce pe o pagină în care văd un screenshot mărit şi multe alte screenshots care au o schemă similară de culori.

Încă un click mă duce pe siteul original care a fost analizat.

De ce m-a impresionat această facilitate? Pentru că pe browsershots.org sunt testate cele mai noi proiecte. Dacă apare ceva nou în webdesign, este şi acolo.

Filed under: Design, Web, Am Aflat Azi, browsershots, cool, inspiration, satisfacţii

… cât de serios este RoBlogFest şi cât de important este să câştigi ceva la ei.

De aici. Eveniment de seama, sponsori seriosi, premii pe măsură. Roblogfest Fail.

Filed under: Blogging, Am Aflat Azi, roblogfest fail

… că Ana are mere.

De aici.

Au uitat să adauge şi varianta mea:

Am Aflat Azi: … că Ana are mere. link

Filed under: Blogging, Diverse, Am Aflat Azi, amuzant, Ana are mere, arhiblog, Funny

… o glumă despre sondaje şi probabilităţi.

Acum câteva minute, un nene de la Realitatea TV, în legătură cu erorile din sondaje a povestit următorul moment amuzant:

„Prin anii ’70 un matematician român l-a întrebat pe şeful institutului de meteorologie care e probabilitatea ca prognozele să se adeverească. 40% a fost răspunsul. Replica matematicianului a fost:

– Măi dragă, atunci de ce nu le daţi invers?

”

(„Măi dragă” nu are legătură cu Iliescu)

Filed under: Diverse, Politica, Am Aflat Azi, amuzant, glume, prognoze meteo, sondaje

… că prietenul la nevoie se cunoaşte.

Prietenul la nevoie se cunoaste

Filed under: Diverse, Utile, Am Aflat Azi, amuzant, cool, Funny, Prieteni

… că eu m-aş bucura dacă s-ar scoate vizele pentru SUA.

Mă încadrez lejer pentru viză dar totuşi nu sunt împotriva scoaterii lor. Se vor umple străzile lor de cerşetori şi hoţi români? Este posibil dar acest lucru nu trebuie să cauzeze o jenă cetăţenilor români de bună credinţă. Eu personal sunt deranjat de faptul că sunt tratat ca un cetăţean european de mâna a 2-a prin faptul că mi se cere acea viză.

Pot să emigreze 2 milioane de români din partea mea, să facă acolo ce au făcut italienii când au ajuns sau ce au făcut irlandezii (grupuri de crimă organizată, etc) … nu e problema mea.

SUA au un program Visa Waiver Program prin care cetăţenii a 35 de state nu au nevoie de viză.

Statele sunt (în engleză, mi-e lene să traduc):

Andorra	Iceland	Norway
Australia	Ireland	Portugal
Austria	Italy	San Marino
Belgium	Japan	Singapore
Brunei	Latvia	Slovakia
Czech Republic	Liechtenstein	Slovenia
Denmark	Lithuania	South Korea
Estonia	Luxembourg	Spain
Finland	Malta	Sweden
France	Monaco	Switzerland
Germany	the Netherlands	United Kingdom
Hungary	New Zealand

Ultimii intraţi sunt:

The  Visa Waiver Program (VWP) was expanded to include the Czech Republic, Estonia, Hungary, Latvia, Lithuania, Malta, the Republic of Korea, and the Slovak Republic in late 2008.

Cehia, Ungaria, Estonia, Letonia, Lituania .. Slovacia .. NU vreau să fiu tratat diferit faţă de cetăţenii acestor ţări.

Asta e cu adevărat o problemă de mândrie naţională, nu cerşetorii şi hoţii. Hoţi şi cerşetori au toţi. Au americanii puşcării pentru ei.

Americanii s-au confruntat cu italieni dar totuşi mâncarea lor şi vizitele în Italia sunt la mare preţ pentru americani.

Pentru românii care s-ar simţi jigniţi dacă ar fi asimilaţi în mentalul colectiv american le pot spune doar că e mai bine să fim aşa o perioadă decât să nu existăm deloc. Vor fi câţiva români care vor merge acolo şi vor face restaurante cu sarmale şi aştept filmul cu „Do we order Italian or Romanian (mă refer la mâncare) ?”.

Şi dacă vă deranjează opinia americanilor suficient de inculţi încât să nu facă diferenţa între cetăţenie şi etnie .. nu mă interesează sentimentele voastre.

Momentan  (şi pentru întreaga viaţă, sper) eu mă simt mândru că sunt român fără excese patetice de patriotism şi simt că anii în care trăim ne dau în sfârşit ocazia să  scoatem capul din pământ.

Filed under: Călătorii, Diverse, Am Aflat Azi, emigraţie, SUA, Visa Waiver Program, vize

… că mai există anticariate ieftine.

E cel puţin un an de când nu am mai cumpărat o carte de la anticariat, de la anticariatul meu preferat … o măsuţă din părculeţul de lângă Cazarma 90 din Sibiu, unde iese un nene zilnic cu o tarabă de cărţi bune şi ieftine. (după trecerea de pietoni/staţia de autobuz de la Teatru, pe alee prin părculeţ către Bulevardul Bălcescu, Sibiu)

Îmi era dor de un asemenea vânzător, un om pasionat de carte, care poate să întreţină o conversaţie şi care îmi poate recomanda o mulţime de cărţi de pe taraba lui.

Am găsit un astfel de om în Buzău, în preajma pieţei Dacia, între alte tarabe care vând cărţi noi, în ciuda faptului că eu mi-aş dori să fie toţi anticari, aşa cum am găsit în Ploieşti acum câţiva ani.

Ce cărţi am cumpărat?

1. Un volum de Ernest Hemingway – „Sărbătoarea de neuitat” – (A moveable feast, 1964 – publicată după moartea scriitorului), tipărită la Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1966 – în româneşte de Emma Beniuc. 1966 şi încă în perfectă stare. 4 RON

2. Un volum de proză fantastică „Trenul de noapte„, o colecţie apărută la Editura Astra în 1987, care conţine următoarele povestiri:

• Azorin (J. M. Ruiz): „O vizită amânată” şi „Cele trei măşti„
• A. E. Baconsky: „Aureola neagră”
• Adolfo Bioy Casares: „Idolul”
• Ray Bradbury: „Vântul” şi „Zmeul auriu şi vântul argintiu”
• J. G. Brandt: „Marinarul finlandez”
• Dino Buzzati: „Gândacul”, „Burghezul vrăjit” şi „Uciderea balaurului”
• Daniel Drăgan: „Drum spre Arania”
• Fernand Dumont: „Sub semnul Soarelui”
• Fr. Durrenmatt: „Tunelul”
• Mircea Eliade: „Podul”
• Alexandr Grin: „Distrugătorul”
• Ioan Groşan: „Trenul de noapte”
  
• Franz Kafka: „Divertisment”, „Podul”, „Vânătorul Gracchus” şi „Un vis”
• Viekoslav Kaleb: „Oaspetele”
• Yasunari Kawabata: „Elegie”
• Kosztolanyi Deszo: „Fachirul” şi „O musafiră neobişnuită”
• Gabriel Garcia Marquez: „Cineva împrăştia trandafirii” şi „A treia resemnare”
• Daphne du Maurier: „Păsările”
• Antoine de Saint-Exupery: „Prinţişorul”
• Vasile Voiculescu: Căprioara din vis.

Mărturisesc că nu am citit nici una dintre aceste povestiri iar dintre autori nici măcar nu am auzit decât de Exupery, Marquez, Kafka, Eliade şi Dumont. Sunt mulţi, sunt puţini … nu ştiu ce să zic. Volumul a costat doar 5 RON.

3. Antologia „Nuvela americană contemporană”, în 2 volume, apărută la Biblioteca pentru toţi în 1963.

Antologia cuprinde:

Volumul 1

• O. Henry: „Poliţaiul şi imnul”, „Primăvara a la carte” şi „Camera mobilată”
• Theodore Dreiser: „De Maupassant junior” şi „Taifun”
• Sherwood Anderson: „Învăţătoarea”, „Minciuna nerostită”, „Oul” şi „Simpatică fată!”
• H. L. Mencken: „Nunta – o punere în scenă”
• Damon Runyon: „Tensiune arterială”
• Ring Lardner: „O zi cu Conrad Green” şi „Cuibul dragostei”
• Sinclair Lewis: „Tânărul Axelbrod” şi „Moartea lui Arrowsmith”
• John Reed: „Mac-American”
• Frank Sullivan: „Un week-end la reşedinţa lui Lady Astor”
• Dorothy Parker: „Aranjament în alb şi negru” şi „Soldaţii republicii”
• James Thurber: „Ziua când s-a rupt digul” şi „Noaptea când a căzut patul”
• Katherine Anne Porter: „Frânghia”
• Michael Gold: „Agitatorul blestemat”
• F. Scott Fitzgerald: „Întoarcerea în Babilon”
• Willian Faulkner: „Soarele înserării”, „Percy Grimm” şi „Hambarul în flăcări”

Volumul II

• Ernest Hemingway: „Întro-o altă ţară”, „În voia somnului …”, „Aşa cum n-ai să fii niciodată” şi „Neînfrântul”
• Stephen Vincent Benet: „Libertatea se plăteşte scump”
• Thomas Wolfe: „Faţa răsboiului”
• John Steinbeck: „Crizantemele” şi „Păstrătorii ordinii”
• Langston Hughes: „Fără ruşine în faţa vieţii… „, „Cine drece drept cine?” şi „Un lucru pe care să te sprijini”
• Wolcott Gibbs: „Sunaţi, clopoţei sălbatici!”
• Erskine Caldwell: „Pe cine au ales oamenii”, „Moarte lentă” şi „Flori sălbatice”
• Mike Quin: „Supravieţuieşte cel mai şmecher”
• John O’Hara: „Un bar respectabil”
• William Saroyan: „Zepelinul din ziarul şcolii duminicale”, „Pianul” şi „Câţiva săraci”
• Joseph Mitchell: „Prăbuşirea fascismului în ţinutul Black Ankle”
• Albert Maltz: „Aşa e clădită lumea”, „Cel mai fericit om din lumea” şi  „Omul de pe drum”
• Meridel le Sueur: „Salut primăverii”
• J. D. Salinger: „O zi grozavă pentru peştele-banană” şi „Unchiul scrântit din Connecticut”
• Anatole Broyard: „Prânzul de duminică în Brooklyn„

52 de povestiri, 30 de autori în 2  volume într-o stare perfectă, în ciuda anului apariţiei. La fel ca la volumul de proză fantastică, nu am mai citit niciuna dintre povestiri şi am auzit doar de câţiva dintre autori: Broyard, Salinger, Mitchell, Caldwell, Wolfe, Hemingway, Faulkner, Fitzgerald, Porter, Parker şi Lewis. Doar 6 RON pentru ambele volume. Ieftin ca braga.

Am început să citesc Sărbătoarea de neuitat, de Hemingway. Promit să îi fac o scurtă recenzie când o termin.

Probabil după aceea voi citi simultan câte o povestire din celelalte 2 volume, mă plictisesc repede dacă întâlnesc acelaşi stil.

Cred că am făcut o afacere bună, am cheltuit în total 15 RON şi sunt foarte mulţumit de calitatea cărţilor.

Filed under: Personal, Utile, Am Aflat Azi, anticariat, cool, cărţi, Literatură, reduceri, satisfacţii

… despre cât de FANTASTIC de enervanţi pot fi fanaticii AMWAY.

De ani de zile mă simt urmărit, hărţuit şi jignit de o specie interesantă de proşti. E vorba de oamenii care au descoperit care este secretul succesului în viaţă dar care, culmea, sunt altruişti şi vor să îl împărtăşească şi cu alţii. Pe bani. Nu pe banii lor.

Facultatea şi deplasările dese în interes de „muncă” prin diferite localităţi unde stau câte 1-2 săptămâni sau uneori luni îmi crează probleme cu indivizii respectivi. După ce tot grupul local se obişnuieşte cu ideea că nu vreau să cumpăr nimic de la ei şi că nu vreau să intru în religia lor .. mă mut. Şi în noua locaţie o iau de la cap.

Deja îi recunosc de la o poştă. Sunt oamenii care şi-au propus să relaţioneze zilnic, care sunt exagerat amabili şi .. se îmbracă des în costum chiar dacă natura meseriei lor nu justifică asta. Oameni care au trecut pragul, pragul normalităţii şi acum trăiesc pentru a mai convinge un om să intre „sub ei” în sistem, care visează la Platină şi Diamond… oameni care NU ŞTIU SĂ ACCEPTE REFUZUL MEU.

Am următoarele opinii despre AMWAY, formate în ani întregi de contact cu respectivii:

– produsele sunt prea scumpe faţă de calitatea care li se atribuie

– 99% din membrii „activi” sunt şi ultrareligioşi (sunt naivi)

– tot sistemul funcţionează şi se comportă ca o biserică:

• Au „cărţi sfinte”, se adună în locuri unde „preoţi” le ţin „predici”,
• au pretenţia că schimbă stilul de viaţă al oamenilor (chiar îl schimbă),
• „biserica” lor face profituri grase pe spinarea lor,
• dacă nu eşti de acord cu ei trebuie să citeşti cărţile lor sfinte,
• dacă îi contrazici puternic fac scandal, am întâlnit indivizi care au sărit la bătaie,
• nu plătesc impozite (da, nici biserica nu plăteşte),
• îşi plătesc preoţii pentru predici/slujbe (adică pe seminarişti, la fel cum preotul ia bani la o înmormântare, deşi are salariu din impozitele tuturor – aici incluzând şi liber cugetătorii – adică pe atei),
• au texte de îndoctrinare învăţate dinainte,
• îi divinizează pe cei care sunt sus pe treptele reţelei (cum se comportă fanaticii cu câte un ayatollah sau cu papa),
• odată ce unul din ei a muşcat momeala e aproape imposibil să îl convingi de contrariu, oricâtă logică ai folosi
• cei mai mulţi adepţi au un nivel foarte redus de cultură
• aplaudă exagerat, zâmbesc exagerat şi se comportă artificial la adunări (seamănă şi cu Partidul Comunist în această privinţă)

– mulţi dintre ei mint şi promit fericirea financiară veşnică alocând doar câteva ore pe zi acestei probleme

– 99% dintre ei lucrează în pierdere

– toţi cei activi şi-au pierdut majoritatea prietenilor reali şi respectul societăţii.

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Nu susţin sub nici o formă sistemul de muncă de 8 ore, nu cred că aş putea accepta vreodată să fiu doar un angajat undeva, la privat sau la stat. Îmi iubesc prea mult viaţa pentru asta.

(e blog de freelancer, totuşi).

Dar, aici e un mare DAR … ce fac ei nu este afacere pentru ei. Este afacere pentru fondatori şi câţiva care au început acum mult timp, înainte să se termine proştii.

Da, cunosc 2 care SE PARE că fac bani (nu mai mult decât un site micuţ cu un trafic decent şi în nici un caz nu cât un programator) dar cunosc personal peste 50 care au cheltuit bani, timp, sunt în gaură mare, nu mai au prea mulţi prieteni dar au privirea de fanatic întipărită şi dau milioane bune pentru nişte seminarii cu platinele şi diamantele lor.

Să revin la primul paragraf.

Următorul care încearcă să mă facă un afacerist mlm fericit şi de care nu depind printr-o ştampilă ia bătaie. Asta dacă nu or fi şi idioţi de 100 de kg atletici.

Cam atât pentru azi, promit să revin pe acest subiect.

Filed under: Diverse, Personal, Religie, Am Aflat Azi, amway, fanatici, idioţi, mlm, retardaţi, Seriale